Batranetile mele

Zilele astea m-am plimbat cu treburi pe la firma….si uite asa cand am ajuns pe acolo secretara fu nevoita sa imi anunte prezenta…..prin urmare pune mana pe telefon si spune.

–  A ajuns doamna …

Recunosc ca nu mai stiu ce a spui mai departe..pt ca deodata am simtit cum neuronul  meu speriat se scurge pana in varful piciorelor…..gatul mi s-a uscat..mainile au capatat un trenur straniu..o ametea puternica si placuta  pune stapanire pe mine…valuri reci, valuri cald de sudoare imi imbraca corpul…..si simt ca daca nu iau loc am sa cad din picioare..in urechi rasuna ecolul vorbelor grele….doamna…doamna….doamna…..

Tot timpul m-am considerat o copila speriata, timorata. trista si mereu neinteleasa…..cred ca pot sa fiu oricum numai doamna nu.

Pt o secunda mi-am aruncat privirea spre mana stanga,, privind indelung degetul inelar….nu, nu se afla nici o vergheta pe el….ce bine!…..respir usurata…

Apoi terifiata intorc capul…oi fi scapat un plod, pe undeva?…. poate?…….nu ….nici din ala nu am dupa mine…..ce bine…usor,  usor imi recapat respiratia… viata mea incepe sa devina frumoasa….nu,,nu nu, poate  par o doamna..dar nu sunt :)))

Se pare ca varsta incepe sa isi puna amprenta…….doamna ,,,doamna..doamna….cuvintele astea ma urmaresc…si totusi,  este bine….sunt o doamna daca vor unii:))))))))))))))))

Macar atat sa fiu!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s